Intrasem într-o florărie ca să cumpăr buchete pentru soția și fiica mea. Chiar când îmi finalizam alegerea, am observat un bărbat în vârstă lângă intrare. Purta o pelerină de ploaie ponosită, pantaloni călcați îngrijit, cizme și o cămașă simplă. Nu arăta ca un cerșetor, ci doar ca cineva care trăia modest. În ciuda vârstei și a condiției sale, se comporta cu o demnitate liniștită.
Un tânăr vânzător s-a apropiat de el și, fără să-l privească măcar în ochi, i-a spus tăios:
„De ce stați aici, domnule? Deranjați clienții.”
Bărbatul a răspuns calm, cu o voce blândă și politicoasă:
„Mă scuzați, domnișoară… ați putea să-mi spuneți cât costă o crenguță de mimoză?”
Ea și-a dat ochii peste cap și a răspuns iritată:
„Serios? Nu pari să ți-o permiți. De ce te mai obosești să întrebi?”
Bătrânul a scos încet trei bancnote mototolite de zece euro și a întrebat cu blândețe:
„Crezi că aș putea lua ceva mic cu treizeci?”
Fără un cuvânt, ea i-a luat banii și i-a întins o creangă de mimoză moale și ruptă dintr-un coș cu flori aproape uscate.
„Uite, ia asta și pleacă.”
A luat cu grijă creanga fragilă, încercând să o îndrepte cu degete tremurânde. Am văzut o lacrimă alunecându-i pe obraz, expresia lui fiind plină de o tristețe tăcută. Vederea a stârnit ceva în mine. Nu am putut rămâne tăcut.
M-am dus la tânără, frustrarea mea crescând.
„Înțelegi măcar ce ai făcut?”, am întrebat-o.
S-a întors spre mine, uimită și fără cuvinte.
„Cât costă tot coșul ăsta?”
A ezitat. „Ăăă… vreo două sute de euro.”
I-am dat banii, am luat tot coșul și m-am întors către bărbat.
„Vă rog, ia-i pe toți. Soția dumneavoastră merită un buchet adevărat.”
S-a uitat la mine neîncrezător, lacrimile curgându-i acum în gura mare, strângând încă strângerea strânsă a crenguței ofilite.
„Vino cu mine”, am spus. Ne-am dus la magazinul de alături, unde am cumpărat un tort și o sticlă de vin. El a stat în picioare, cu buchetul în mână.
„Nu-ți face griji, pot plăti eu. Tu ai ceva mult mai valoros: un partener iubitor. Fă-i ziua specială.”
A dat din cap, cu ochii plini de emoție.
„Suntem împreună de 45 de ani… Acum e bolnavă… Dar nu am putut să o înfrunt cu mâinile goale de ziua ei. Mulțumesc, tinere. Cu adevărat.”
