În 1971, legendarul artist Pablo Picasso a împlinit 90 de ani. În loc să se bucure de laude, a profitat de ocazie pentru a împărtăși o reflecție extrem de sinceră asupra carierei sale – una la care puțini se așteptau de la cel mai celebrat pictor modern din lume.
În timp ce invitații se adunau pentru a-i onora realizările, Picasso a oferit o mărturisire surprinzătoare care a tras cortina asupra deceniilor sale petrecute în lumea artei.
„Mulți devin artiști din motive care au puțin de-a face cu arta.
Cei bogați vor ceva nou, original, scandalos.
Și începând cu cubismul, i-am distrat pe acești oameni cu absurdități.
Cu cât înțelegeau mai puțin, cu atât deveneam mai faimos și mai bogat.”
Deși influența și bogăția sa erau incontestabile, Picasso și-a exprimat îndoiala cu privire la adevăratul său loc în lumea marii arte.
„Acum sunt faimos și foarte bogat.
Dar când sunt singur, nu am curajul să mă consider un artist în sensul cel mai înalt al cuvântului.
Sunt doar un artist care a înțeles vremurile.
Este amar și dureros – dar este adevărul.”
A fost o privire rară în lumea interioară a unui om al cărui nume a definit arta secolului XX – și o reamintire a faptului că nici măcar legendele nu sunt scutite de îndoială de sine.
