Sparta a fost odată o forță legendară în lumea antică, unde fiecare bărbat era soldat și chiar și copiii erau antrenați pentru rezistență încă de la naștere. Cuvântul „spartan” a devenit sinonim cu forța și disciplina. Dar, spre deosebire de Atena, care încă atrage mulțimi de turiști și păzește ruinele Partenonului, Sparta a lăsat în urmă doar ruine și povești împrăștiate. Ce s-a întâmplat cu această odinioară mare putere militară?
După înfrângerea perșilor în secolul al V-lea î.Hr., Grecia s-a divizat în două tabere ideologice: Atena reprezenta democrația, comerțul și filosofia, în timp ce Sparta reprezenta disciplina militară și forța austeră. Războiul Peloponesiac (431–404 î.Hr.) a izbucnit în timp ce ambele orașe se luptau pentru dominație. Sparta a câștigat în cele din urmă, punând capăt supremației ateniene, dar victoria a venit cu un cost ascuns.
Triumful Spartei a fost de scurtă durată. Societatea sa rigidă se lupta cu probleme serioase: un număr în scădere de cetățeni cu drepturi depline din cauza războaielor constante, revolte frecvente ale populației înrobite (iloții) și decădere internă provocată de lăcomie și corupție. Odată, războinicii mândri au început să lucreze ca mercenari, iar faimoasa disciplină spartană s-a erodată.
În secolul al IV-lea î.Hr., Sparta era deja în declin. Când Filip al II-lea al Macedoniei a cucerit Grecia, refuzul Spartei de a se supune a fost întâmpinat cu indiferență. Nu mai reprezenta o amenințare. Mai târziu, Liga Aheeană a învins Sparta în 195 î.Hr., iar în 146 î.Hr., romanii au preluat controlul asupra Greciei. Deși Roma i-a acordat Spartei autonomie nominală din respect pentru moștenirea sa, orașul devenise mai mult un muzeu în aer liber decât o putere vie.
Sparta a lăsat în urmă puține urme fizice deoarece locuitorii săi evitau luxul și arhitectura monumentală. Spre deosebire de Atena, aceasta nu s-a reconstruit după războaie, iar mica sa populație de cetățeni a dispărut în cele din urmă. Disciplina aspră, izolarea socială și dezechilibrul demografic s-au dovedit nesustenabile. Prăbușirea Spartei ridică o întrebare: ar fi putut supraviețui prin adaptare sau prăbușirea sa a fost inevitabilă?
